"Suita melcilor ce inundă spaţiul, graniţa dintre vizibilul încremenit şi animarea de dincolo de cortina spaţio-temporală, situează permutările cognitive ce opereză cu monada melc levo-dextrogiră în câmpul suav al poeticii picturale.
         Cristian Ferkel evocă plastic prin operandul conceptual MELC în fapt componenţa compactă a geometriei conului împachetată prin axialitatea coronotipului mic trecut mare prezent iar partea umed viscerală palpând parcă conturul insondabil al câmpului vectorial de dinaintea, de dinafara cochiliei spirale.
         Melcul limbă mută, melcul chip, melcul verde limbă, melcul melc, călătoria în universul lent, frânat până la inerţie, melcul nemelc devine atom al algoritmilor generativi prin care cu uimitoare acribie autorul ne invită la spectacolul spectral policrom ce devine onctuos, senzorial, având alura fugară ce animă simbolismul duplicitar al curgeri încremenite.
         Melcul, fiinţă încetinită, paradox centripet centrifug, capturat în voluta vertijului hipnotic, cochilie cavitară fragilă, curgerea simuoasă proptită în peisajul casei de cretă, devenire transcedentală a turbionului glosolaliei mute ce inundă curbiliniu zidul de gelatină spectrală, la graniţa funestă a lui M spre K de După melci."

Dr.Gabriel Kelemen